Nu. Efectiv nu mai suport.
Nu vreau sa deschid ochii. Mi-e greu. Dupa tot ce s-a intamplat, iar ma simt singura. Sunt singura.
Nu mai am curajul sa visez. De ce? Am aflat ca si visele pot muri.
De ce imi bat capul? De ce imi pasa? De ce ma doare asa tare? De ce te mai iubesc? De ce? Nimeni nu`mi raspunde. Nimeni nu stie raspunsul.
Mai stii vinerea aia in parc... batraneii ce se tineau de mana, iar noi planuisem sa fim si noi asa peste 50 de ani... Nu. Nu mai stii. Daca stiai nu eram in situatia asta. Nu mai sufeream si nici sufletul meu nu era in degradare.
Si chiar daca ma faci sa sufar, nu-ti vreau raul.
Sper sa nu treci niciodata prin clipele prin care trec eu acum.
Tu nu stii cum este sa-i ceri timpului sa repete momentele cand nu duceai lipsa de zambete.
3.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu