E greu sa-i daruiesti ceva unui barbat caruia ai vrea sa-i daruiesti universul.

3.

(J.L. Borges)

Fără frumuseţea ta, frumuseţea lumii e scrum şi cenuşă,

Fără braţele tale, braţul oricui e pentru mine laţ de spânzurătoare.

Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morţii.

Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decît întuneric,

Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină.

Ce grea e moartea într-un univers care el însuşi moare.

Fără numele tău, numele meu numeşte neantul,

Vânat urcă din adânc vălul mării, urlându-şi disperarea.

Fără frumuseţea ta, frumuseţea lumii e scrum şi cenuşă.

3.

(Geo Bogza)

Şi oare, nu ne întrebăm de multe ori de ce bucuriile noastre sunt atât de rare şi atât de mari? Nu ne întrebăm de ce respirăm prin atâtea suspine şi de ce tremurul de bucurie atât de rar ne cuprinde? Nu ne gândim niciodată că preţul bucuriei este durerea, că marile bucurii sunt dureri transfigurate? Nu aşteptăm, în atâtea clipe de durere, clipa de mare bucurie şi n-o aşteptăm ca răscumpărare a nesfârşitelor înfrângeri? Şi oare, nu iubim noi suferinţa pentru acel moment, acel singur moment de bucurie, adâncă şi nesfârşită, în care durerile devin pure şi deznădejdile sublime? Trebuie să fi suferit mult ca să ne bucure un moment de bucurie!

Văzut-am noi în suferinţă o crimă în contra vieţii. Dar nu ne-am întrebat de ce altă viaţă este pentru noi viaţa noastră? Nu ne-a ucis durerile cealaltă viaţă?

Mai bine trăiesc în lumea mea decat în a voastră.

.

Stii de cate ori ti-am spus ca te iubesc cu gura inchisa? Tot timpul.
Stii de cate ori ti-am desenat valuri paralele sirei spinarii? Mereu.
Stii de cate ori ti-am cantat paradisul la ureche fara sa ma asculti? In fiecare zi.
Stii de cate ori am adormit ca un pui de om avand capul pe pieptul tau? Noapte de noapte.
Stii de cate ori te-am strans de mana noaptea in somn? In timpul fiecarui vis.
Stii de cate ori sudoarea ti-am suflat-o dupa piele? La fiecare respirat de aer.
Stii de cate ori am incetat sa fiu a ta? Niciodata.

3.

O singura fiinţa te învăţa mai mult decât o sută.

3.

Revino-ţi! Lui nu i-a păsat. Deci vezi,dacă pierzi o iubire nu plânge pentru ea,pregăteşte-te pentru o nouă iubire.

3.

Dar acum luna pentru cine zâmbeşte? Şi soarele pentru cine răsare?

Ce-ar fi dacă mi-as petrece serile în oglindă ca sa nu mai fiu singura?

3.

Deschide-ti bratele-altarul in care ma-nchinam alt'data-.

I.M

3.

Şi-ţi zic:

- De-acum pentru mine fii totul,

Iar eu

Voi fi pentru tine acelaşi ateu,

Ce-afară de tine nu crede-n nimic.

I.M

3.

Apogeu.

Trec orele ca niste note

Din simfoniile durerii,

In urma lor raman eterne

Melancoliile tacerii...

3.

Poţi avea un milion de oameni langa tine, dar golul acela ti-l umple doar o singura persoana.

3.

Degeaba ai sentimente dacă nu le dăruieşti!

3.

Tu chiar nu vezi ca simplul tău zâmbet mă face fericită?

3.

De ce, cand plangi, în plansu-ti moare o-ntreaga lume de petale?

De ce, cand canti, cu tine canta un infinit de armonii?

I.M

3.

.

Ce simplă e viaţa când e bine!

3.

Paradoxul zilelor noasre.

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete maimici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

(Octavian Paler)

3.