Epilog.

Atât de mult îmi doresc să poţi din nou să vezi ce văd eu în tine... Aş vrea să fim iar ca la început: tu, eu, noi. Fac orice pentru tine. Pentru că sunt a ta, şi asta nu din cauză că suna frumos. Pur şi simplu îţi aparţin. Te iubesc chiar dacă tu ai cam uitat acest sentiment. Şi mă doare. Mă doare pentru că nu vreau să te pierd. Te iubesc. Mult! Poate că prea mult...

3.

Prolog.

Ţi-am deschis larg porţile sufletului pentru că am vrut sa faci parte din mine. Fiinţa mea acum îţi aparţine în întregime. De fiecare data când sunt cu tine, simt nevoia sa iau o pauză de la viaţă, să nu mai respir. Îmi doresc să îngheţ tot, să trăiesc la infinit clipa. Când îmi spui ''te iubesc'' îmi dai sens, îmi dai putere, îmi dai viaţă.

3.

Scrisoare catre mine.

Naivo! Crezi că orice mână vrea să deseneze fericirea pe asfalt împreună cu imaginaţia ta, nici nu ştii că mulţi n-au imaginaţie. Eşti ipocrită, spui că nu te doare în timp ce cuvintele lui te rod pe dinăuntru, şi vrei să-i spui stop dar nu poţi pentru că ţi-e frică. Eşti cea mai lacomă persoană căreia i-am ascultat gândurile, habar n-ai când să te opreşti. Ţi-am spus de atâtea ori că nu e bine să-ţi doreşti un suflet, nu ai auzit că nimeni nu posedă pe nimeni? Şi pe deasupra mai eşti şi mincinoasă, îmi spui mereu că renunţi la dragoste şi uite-te la tine, eşti plină din cap până-n picioare. Nu-mi place cât de neserioasă eşti, nu faci niciodată ce vorbim înainte de culcare. Ştiu că eşti visătoare, dar trezeşte-te! E momentul să-ţi prezint pe cineva; Ea este Realitatea, şi este tot ce n-ai visat până acum.

3.

(Pentru ca ma caracterizeaza.)