sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Zodia Racului.


Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.
(Octavian Paler)

marți, 19 octombrie 2010


Marti, 19 octombire, mi-am dat seama ca ai disparut. Nu te mai gasesc, dar nici nu te caut. Da, te-am uitat.

Tu ? Un capitol inchis. Eu si sufletul meu credem ca nu mai existi.

Doar in poze au ramas sentimentele noastre.

3.

marți, 28 septembrie 2010

Ucigasul de vise.


M-ai făcut sa zbor pana la nori. Iar acum, căderea este dureroasa.
Mi-ai retezat aripile cu cele mai reci cuvinte. Mecanismul secret al sufletului meu se deteriorează.
De ce se tarasc zilele cand nu mai eşti langa mine cu pasi de melc?
Tu n-ai suflet! Nu meriti sa te iubesc!

vineri, 24 septembrie 2010

Degradare sufleteasca.


- Il iubesti? ma intreaba un demon.
-Da, raspund vrajita, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii. Mi-e drag...
- Nu mai ai ochi?
-Ba da. Dar il vad doar pe el.
-Si iti ajunge?
-Da, imi ajunge, bag de seama uimita.
-Si cu ce vezi cerul, copacii?
-Cu ochii lui!
-Si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata e, si de rece?
-Cu mana lui!
-Si cand ti-e sete, ce faci?
-Il sarut!
-Si cand vrei sa-ti inmoi buzele in apa limpede, buna?...
-Apa o simt cu buzele lui.
-Nu-ti place sa pasesti singura, sa simti asfaltul elastic, viu, sub pasii tai?
-Ii simt umarul alaturi si, lipita toata de el, ma simt leganata de arcurile pasilor lui.
-Dar oamenii de pe strada?
-Carabusii aceia mari? Umbrele care trec pe langa noi? El spune ca vor sa-mi faca rau, sa ma feresc...
-Si tu ce crezi?
-Mie mi se pare ca sunt un fel de nastrusnice, grotesti, nefolositoare papusi. Nu le pricep rostul. El crede ca-i vad, si ma cearta. Se osteneste, vorbeste, se infurie salbatic. E prost. Nu stie ca-l vad numai si numai pe el.
-Dar bine, de ce?
-Fiindca mi-e drag.
-De ce ti-e drag tocmai el?
-Asa s-a intamplat. Intr-o zi, nu stiu cum, parca s-a raspandit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. un nume a inceput sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu cum s-a intamplat. Poate ca stie el. el stie tot...
-Si tu ce stii?
-Il iubesc.
-Si toata ziua ce faci?
-Il astept.
-Si cand vine?
-Ma odihnesc in bratele lui.
-Esti atat de obosita?
-Da, e chinuitor, istovitor sa astepti!
-Atunci esti nefericita.
-Nu! Fiindca vine.
-Dar intr-o zi nu mai vine... Se lasa de peste tot, se incruciseaza, se suprapun umbre dese, reci, grele, umbre si spaime. Eu bajbai cu mainile intinse, cad, ma lovesc, ma ridic, ma impleticesc. Mi-e frig, din ce in ce mai frig. El strangea caldura soarelui; eu o culegeam din zambetul lui. Copacii se oglindeau in privirea lui ca intr-un lac. Apoi nimic n-a mai fost albastru, sau verde, fiindca au disparut ochii lui. As vrea sa aud vantul cum trece printre frunze, dar nu mai pot. Mai demult, in viata, auzeam pana si pasii caprioarei. Mai demult puteam sa intru in mare, aveam brate sa inot. Simteam spuma sarata. Acum nimic nu-i sarat. Ma simt prinsa zdravan ca de un otgon. Si totusi, legatura nu e grea. m-am invatat cu ea. Mi-e necesara...
-Dar el vine si spune ca vrea sa-mi dea drumul, nu mai poate sa ramana mereu langa mine. Vorbeste de "libertate". Insira cuvinte goale ca vazduhul, colturoase si grele ca niste pietroaie.
-Cum sa pornesc singura? il intreb infrigurata, speriata. Singura, fara umarul tau?
-Mai sunt si alti oameni, rasuna vocea lui aspra, straina.
-Dar oamenii ceilalti sunt vii, eu am murit, nu stii?
-Uite, te las sa invii. N-a fost o moarte adevarata. A fost un joc.
-Poate, dar eu nu mai vreau altceva. Nu mai pot. Cand nu esti aici, in jurul meu se ivesc adancuri negre, imense. "Dragostea mea nu-i nici ratacire, nici zigzag de incantare suprema si disperari fara fund. Iubesc cum respir: egal, iremediabil si pentru totdeauna..." Iti amintesti?

(C.S-Cartea Mironei)

De data asta, nu mai vine.

3.


joi, 23 septembrie 2010

Toamna.


"Visul frumos s-a terminat..."
Mi-ai lăsat doar cuvintele sufletului pe care nu le pot pronunţa.
4 anotimpuri cu o armata de sentimente: încredere, frica, dezamăgire, fericire, curaj, teamă, speranta, bucurie, calm, relaxare, voinţă, răbdare, singuratate, afectiune, iubire si...durere.
Îmi dadeai puterea sa vad viaţa ca pe o poveste. Povestea s-a sfarsit cum nu mă aşteptam.
Eu ti-am deschis sufletul iar tu mi-ai deschis rănile. Multumesc!
3.

miercuri, 1 septembrie 2010

Primavara!


Nu, nu sunt zurlie:).
E 1 septembrie iar eu simt in aer parfumul de primavara.
In sfarsit pot zambi cu gura pana la urechi. Din cauza ta, scumpule. Ma simt ca un ghiocel abia iesit din iarna grea ce mi-a trecut prin suflet. Sunt fericita. In sfarsit! A venit iarasi randul meu. Si sper sa fiu asa mereu, doar alaturi de tine.
3.

marți, 17 august 2010

Poezia tacerii.


Iubirea-sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus ; sentiment de afecţiune, de preţuire pentru cineva sau ceva.
Doar atât spune dicţionarul.
Iubirea-7 litere.
Iubirea este foamea de bărbat unic. Foamea de bărbat cum nu s-a mai văzut în Sistemul Solar.
Iubirea este sentimentul ce-ţi dă şansa de a-ţi contura harta sufletească şi a o dărui persoanei care provoacă mereu avalanşe de dragoste în adâncul sufletului tău.
Oricine ştie ce înseamnă sa iubeşti, chiar şi tu, cititorule. Ştii şi tu cat de repede trec zilele când iubeşti. Orice fiinţă, înafară de bărbatul iubit mi se pare inutilă pe acest pământ. Îmi pare rău că am dat înainte bucăţele din inima mea şi altora, în loc să le păstrez pe toate pentru el. Nu îmi pot închipui cum aş putea să mangâi cu dragoste altă faţă decât acea pe care o mângâi acum. Mintea mea nu acceptă nicio amintire, nimic din ceea ce ar putea-o deranja de la unicul gând ce i se înfăţişează neîncetat.
Şi ştim că iubirea ne va lăsa în suflet urme adânci. Dar suntem încântaţi atunci când vulcanul nostru interior este în erupţie.
3.