De ce, cand plangi, în plansu-ti moare o-ntreaga lume de petale?

De ce, cand canti, cu tine canta un infinit de armonii?

I.M

3.

.

Ce simplă e viaţa când e bine!

3.

Paradoxul zilelor noasre.

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete maimici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

(Octavian Paler)

3.

Epilog.

Atât de mult îmi doresc să poţi din nou să vezi ce văd eu în tine... Aş vrea să fim iar ca la început: tu, eu, noi. Fac orice pentru tine. Pentru că sunt a ta, şi asta nu din cauză că suna frumos. Pur şi simplu îţi aparţin. Te iubesc chiar dacă tu ai cam uitat acest sentiment. Şi mă doare. Mă doare pentru că nu vreau să te pierd. Te iubesc. Mult! Poate că prea mult...

3.

Prolog.

Ţi-am deschis larg porţile sufletului pentru că am vrut sa faci parte din mine. Fiinţa mea acum îţi aparţine în întregime. De fiecare data când sunt cu tine, simt nevoia sa iau o pauză de la viaţă, să nu mai respir. Îmi doresc să îngheţ tot, să trăiesc la infinit clipa. Când îmi spui ''te iubesc'' îmi dai sens, îmi dai putere, îmi dai viaţă.

3.

Scrisoare catre mine.

Naivo! Crezi că orice mână vrea să deseneze fericirea pe asfalt împreună cu imaginaţia ta, nici nu ştii că mulţi n-au imaginaţie. Eşti ipocrită, spui că nu te doare în timp ce cuvintele lui te rod pe dinăuntru, şi vrei să-i spui stop dar nu poţi pentru că ţi-e frică. Eşti cea mai lacomă persoană căreia i-am ascultat gândurile, habar n-ai când să te opreşti. Ţi-am spus de atâtea ori că nu e bine să-ţi doreşti un suflet, nu ai auzit că nimeni nu posedă pe nimeni? Şi pe deasupra mai eşti şi mincinoasă, îmi spui mereu că renunţi la dragoste şi uite-te la tine, eşti plină din cap până-n picioare. Nu-mi place cât de neserioasă eşti, nu faci niciodată ce vorbim înainte de culcare. Ştiu că eşti visătoare, dar trezeşte-te! E momentul să-ţi prezint pe cineva; Ea este Realitatea, şi este tot ce n-ai visat până acum.

3.

(Pentru ca ma caracterizeaza.)

Zodia Racului.

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,

să ne iubim tineri şi nevinovati,

după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

(Octavian Paler)